vineri, 25 februarie 2011

Dorinte

                    
  Stropi mici si reci se preling pe geamul meu.
  Aerul e precum rasuflarea unui suflet, usor parfumat, rece si el.
  Parfum al unor vremuri ce parca nu mai vin, parfumul a ceva aparte
  Al unor ganduri ratacite, visuri pierdute, sperante desarte ...

  Cu pasi usori ma-ndrept spre pervaz, deschizand geamul, privesc in neant.
  Ingerii-si deplang tabloul pictat, sumbru dar sacru , desprins din asbtract.
  Luna rasare... iesind din penumbra, emana mister
  Printre stele pierdute, atat de frumoasa, se-asterne pe cer ...

  Stelele cad, stingand-se-ncet, una cate una se pierd in abis...
  Nori de credinta dispar pe furis, furand dorinta mai spulbera-un vis...
  Odata cu ei ne ducem si noi , pierind intr-o ceata de iluzii desarte
  Cautand informatii ce nu ne-au fost date, povesti si amintiri furate...
Publicat de la

6 comentarii:

  1. baetan gabriel petru25 februarie 2011 la 11:18

    e un inceput.desigur este mult de evoluat insa cu sarguinta si dedicatie poti scrie bine.gabriel băeţan

    RăspundețiȘtergere
  2. deni25 februarie 2011 la 11:47

    frumos foarte frumos.:)

    RăspundețiȘtergere
  3. Anonim26 februarie 2011 la 01:25

    leaga-ti cu stropi geamul bine
    cand stelele se sting incet
    si-apoi de la pervaz priveste iar
    misterul de pe cerul tau banal.

    RăspundețiȘtergere
  4. Anonim28 februarie 2011 la 07:55

    poem pentru sara

    ninge cu câmpuri de lumină
    prin timpul cruciadelor pierdute
    când nimfele aştern iar în grădină
    aceleaşi vechi tărâmuri petrecute,

    iar tu, un înger de lumină
    îmbraci doar caiere de lână
    când lumea asta se înclină
    spre-o lume aspră şi păgână,

    aduci cu tine timp de vânt
    şi risipeşti prin aer şoapte
    îmbraci şi timpul în cuvânt
    şi îl hrăneşti cu zer de lapte,

    şi iar tristeţea mă cuprinde
    peste a vieţii simfonie
    de aceea încerc din nou a vineri
    o viaţă pe o poezie,

    şi caut prin colţurile de rai
    monotonia florii albastre
    şi-apoi prin herghelii de cai
    doar timpurile mele sihastre,

    te caut pe tine, tu nu eşti
    dar vii c-un nor în viaţa mea
    când zeea îmi spune poveşti
    îmbrăci iar strai de catifea,

    şi vrei să pierzi în urma ta
    tărâmul interzis cu vise
    şi iarăşi din a vieţii stea
    iei timpurile compromise,

    şi faci o lume, doar a ta
    stingheră în infern de lună
    iar timpul tău iar cumpăra
    o viaţă dată ca arvună.

    RăspundețiȘtergere
  5. Ghidul atipic al orasului Deva8 martie 2011 la 00:39

    mai-mai, chiar in versuri amintesti de tablouri pictate... nu te dezminti - mai revin! (Carra)

    P.S.blogul meu te asteapta, am pus link spre creatiile tale, la "Bloggeri din Deva"

    RăspundețiȘtergere
  6. Sarah14 martie 2011 la 10:07

    Mulțumesc mult tuturor ♥

    RăspundețiȘtergere

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)